Clubul Dilema Veche

Articol publicat in: Cultura, Educatie, Mass-media


Asear? am fost īntr-un loc ?i īn compania unor oameni īn care pīn? de curīnd doar visam s? ajung: la Nottara, respectiv la dezbaterile Clubului Dilema Veche.

Tot Simona Tache mi-a pus īn vedere acest eveniment , fapt pentru care, o dat? īn plus, īi mul?umesc. N-am vrut s? merg singur, a?a c?, īn urma unui anun? pe facebook, o veche cuno?tin?? mi s-a al?turat. Ne-am īntīlnit la 6 jumate īn fa?a teatrului, de grij? s? prindem loc. Am fost primii īn sal?, a?a c? am mai povestit cīte ceva pre? de jum?tate de or?, pīn? s-a adunat poporul ?i a īnceput, cu o punctualitate uimitoare, activitatea.

Aer cu diamante (C?rt?rescu, Co?ovei, Iaru, Stranan) este unul dintre volumele emblematice ale poeziei optzeciste. De o reeditare se bucur? acest volum abia acum, dup? aproape 30 de ani, iar Dilema s-a gīndit s? puncteze acest fapt prin organizarea acestei, s?-i zicem, dezbateri. Invita?i au fost Iaru ?i C?rt?rescu, cei mai de succes autori din G4, iar moderatori au fost redactorii Dilemei (?ef ?i respectiv ne?ef), Mircea Vasilescu ?i Marius Chivu .

Am auzit de el (de volum) ?i de ei (de optzeci?ti) īnc? din clasa a noua, cīnd ne erau īnghesuite patru poeme, cīte unul de fiecare autor, īn manualul de limba ?i literatura romān?. Cum le spuneam asear? autorilor īntr-o interpelare, de?i manifestam un interes viu pentru literatur?, textele nu prea mi-au atras aten?ia, par?ial din cauza vīrstei mele fragede, par?ial din cauza contextului neinspirat īn care se situau poeziile, atīt relativ la restul manualului (destul de riguros ?i didactic īn sensul r?u al cuvintelor), cīt ?i prin prisma rela?iei dintre ele (pur ?i simplu, nu b?teau unul cu altul; plus faptul c? A doua sear? eram cu amicii eclipsa grav celelalte trei poeme selectate). Pe vremea aceea, e adev?rat, nu se punea problema drepturilor de autor cīnd vine vorba de publicarea īn manuale ?colare (considerīndu-se o mare onoare faptul īn sine), astfel c? autorii, cum mi s-a spus asear?, nu au avut nici un cuvīnt de spus īn privin?a selec?iei.

Revenind, c? m?-ntind: discu?ia s-a purtat frumos, elegant, f?r? bizarerii, f?r? exager?ri, f?r? conformisme. Lumea era relaxat?, s-au f?cut m?rturisiri (nu cancanuri), nu s-a certat nimeni cu nimeni, nu s-au ridicat imnuri de slav?. Am descoperit un Florin Iaru sincer, pasionat de vers, īncīntat de produc?ii ale confra?ilor, am v?zut un Mircea C?rt?rescu mai cald ?i mai cozy decīt vocea sa. Mi-a pl?cut c? dialogul s-a adaptat prezen?ei din sal? (o societate eterogen?, atīt ca vīrst?, cīt ?i ca preg?tire), nu s-a ridicat, cum nici nu s-a coborīt excesiv ?tacheta (s-a vorbit despre muzic?, Vi?niec -care, apropo, mi-e concitadin la origini-, b?utur?, Eugen Barbu, femei, Caraion, critic?, Manolescu). Momentele de r?t?cire (o doamn? cu aer senil din primul rīnd care le cerea scriitorilor s? fac? dreptate īn inspectoratul ?colar) sau demen?? (nici acum n-am īn?eles ce vrea omul ?sta) din public au fost anihilate cu subtilitate, iar politica a fost tratat? a?a cum merit?, cu umor trist ?i condescenden??.

Am rīs īn hohote īn cīteva rīnduri (C?rt?rescu: “Caraion nu ?tia englez? ?i traducea dup? ureche”; “Am vrut s? public?m īmpreun? cu Vi?niec, dar nu l-am g?sit acas?”, Iaru: “Cea mai proast? produc?ie de carte era la editura Litera “) ?i am vrut s? ripostez īn alte cīteva situa?ii (de cīnd sīnt Beatle?ii psihedelici?!), dar n-am apucat, pentru c?, introducing punctul slab al evenimentului, a durat prea pu?in. Data viitoare.

Bonus, la final, o hīrtie de pus īn ram?:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X