Cel mai artist absolut din universul cunoscut

Articol publicat in: Mass-media


Acest exemplar fabulos provine de pe īnsorite plaiuri sucevene, unde obi?nuia s? concitadinizeze cu deja celebrul Sava. Gurile rele spun c? s-ar cam abate pe la popone?uri fragede de b?ie?i tineri (afi?ele cam la fel), chiar un b?iat mai studios povestea cum c?, la un casting pentru piesele lui „de teatru”, una dintre condi?iile sine-qua-non pentru masculi era s? fie epila?i pe picioare. Ba mai mult, al?ii, mai chipe?i, se laud? cu invita?ii la suc din partea dumnealui. Dar sīnt doar scorneli ale du?manilor partidului ?i ale du?manilor poporului, care nu vor r?mīne nepedepsi?i de bra?ul lung ?i vajnic al legii mar?iale.

Asistent universitar, bariton de renume mondial ?i interna?ional, cunoscut pe toat? harta mapamondului, extraordinar om de teatru, actor, regizor, scenarist, produc?tor, grafician, organizator de evenimente mondene ?i, cel mai important, poet de geniu, Andras Chiriliuc, acest da Vinci autohton, pare a cuceri, īncetul cu īncetul, mintea ?i inima tuturor. De curīnd, incomensurabila sa valoare a fost īmpins?, o dat? īn plus, spre cele mai īnalte culmi, prin publicarea unui volum de poezii, īn cadrul c?ruia se īnsumeaz? toate coordonatele multidimensionale ale fantasticului s?u spirit estetic.

Un atare eveniment nu putea sc?pa ochiului ager al CENZURAT CENZURAT cu nuan?e de ro?u aprins CENZURAT (obi?nuit īnc? din tinere?e s? CENZURAT-CENZURAT-CENZURAT orice situa?ie aparte), CENZURAT ?i CENZURAT a CENZURAT din CENZURAT. De?i, sau poate tocmai pentru c?, din cauza agendei īnc?rcate, CENZURAT nu prea reu?e?te s? īmp?rt??easc? CENZURAT din vasta-i īn?elepciune CENZURAT, CENZURAT nu a ezitat, īn nem?surata sa m?rinimie, s?-i īnchine acestui nou luceaf?r al liricii carpato-danubiano-pontice cīteva rīnduri scrise cu diamant īn cartea de aur a criticii. Spicuim din prefa?a distinsei CENZURAT CENZURAT:

„Andras Chiriliuc are nevoie de poezie pentru, paradoxal, a-?i ordona existen?a. Titlurile din volum indic?, de altfel, o mi?care de c?utare neīntrerupt?. Versul alb e deja o experien?? tr?it?. Poemele au for?? cartezian?.
Placheta de versuri e o form? de m?rturisire, de spovedanie pe care poetul o face cu gāndul la Cel?lalt.
Manifestare a unor neīmpliniri ?i n?zuin?e, poemele lui Andras Chiriliuc iradiaz? tenacitatea explor?rii, obsesia luptei īmpotriva mediocrit??ii.

Un prea-plin de tr?iri se transform? īn expresie poetic?.”

Nici ilustrul critic de mahala Macarie, aproape neatins, la frageda vīrst? de 71 de ani, de p?catele senectu?ii, nu s-a putut ab?ine (deh, vīrsta…) īn a-l pream?ri pe acest colos colosal al literaturii romāne actuale:

„Extins īntr-un univers miraculos ?i f?r? sfār?it, autorul are totu?i un stabil reper – Suceava – loc de ba?tin? sau al adop?iei ulterioare. Ora?ul īn sine, str?juit de veacuri de m?re?ele ruine ale cet??ii, care de ?ase secole n-a dus lips? de evocatori, devine īn versurile poetului, printr-o inedit? metafor?, o catedral? a veacurilor, o nimf? care-i ?ine īn bra?ele ei Iubirea / precum Maria īn Pieta a lui Michelangelo… Este locul īn care poetul m?rturise?te: am privit īntāia oar? lumea / ?i am gustat miracolul existen?ei, a coborāt īn h?urile f?r? cap?t ale propriului s?u interior sufletesc dar, la fel ca ?i romanticii germani de acum dou? secole, a evadat īn nop?ile de vis spre t?riile cosmosului.

[...]

?i īnd?r?tul tuturor este omul, acel om f?cut dup? chipul ?i asem?narea supremului Creator. Idee de om se īnal?? dincolo de fruntariile cunoscute. Este firesc ca autorul, care declarānd L-am c?utat pe Dumnezeu ?i l-am descoperit īn oameni, s? mul?umeasc? acestuia, c? l-a f?cut om… S? apreciem aspectul ca pe un reper, elevat, al umanismului zilelor noastre.

Pentru aceasta, dar ?i pentru multiplele-i alte activit??i, s?-l salut?m pe autor ca pe un tān?r de Māine.”

Un singur pas mai trebuie f?cut, dragi cititauri. Lectura:

coaj?

Īn[1]ebunesc īn t?cere.
?i m? cojesc…
?i de ultimele sufl?ri de via??.
P?cat de noi. Unde vom tr?i ? Unde ne vom zbate
īntre lumin?… īntre lumin? ?i noapte ?
Cumplit de albastru ochiul t?u
Eu nu mai respir.
M? cojesc īn albastru…
punct.

[1] Cu un singur n īn original. Licen?? poetic? sau ceva.

ce minunat e?ti

Cum īmi ?opte?ti nemurirea la urechea stāng?
precum o nimf? īn noapte…
leg?nat? īn palmele zeilor !
Visul t?u este zborul…
libertatea ta… sunt prieteniile,
oamenii de care Destinul te leag? cu sāngele sacru al
existen?ei tale.
Eu, undeva m-am oprit… ?i te a?tept !
Nu uita ca īnapoi nu po?i p??i,
nu po?i c?lca umbra…
lumina este supremul care te-a adus īn “a fi” ?i iat?…
ce bine c? e?ti !
Ce minunat E?TI ![2]

[2] Se cuvine s? z?bovim o clip?, pentru c? aceast? veritabil? capodoper? a Bardului Blond de Aur ne atrage, inevitabil, aten?ia. Eul liric pare a se substitui, aici mai mult decīt oriunde īn alt? parte, con?tiin?ei autorului. Īn aceste rīnduri absolut memorabile, el se tr?deaz? ?i ī?i tr?deaz? amorul neīmp?rt??it, plīngīnd cu lacrimi de sīnge o iubire ce d?inuie de milenii, pe care au cīntat-o oamenii īnc? din vremea imperiului roman, iubirea de aproapele (la masculin).

Opera magna a lui Andras Chiriliuc se cheam? mul?umesc:

Ī?i mul?umesc pentru c? vezi lumina īn īntuneric…

Ī?i mul?umesc pentru c? te īnconjuri de p?mānt,

de ap?, de lini?te, de amurg !

Ī?i mul?umesc pentru c? treci prin cetate

ca printr-un labirint c?utānd drumul spre Demiurg…

Ī?i mul?umesc pentru c? te īnconjuri

de darurile primite de la via??,

prietenii sunt unul dintre ele…

Ī?i mul?umesc pentru c? nu obose?ti

s? conjugi verbul “a fi”…

Ce minunat este s? fii…

Ī?i mul?umesc pentru c? p?strezi mereu

o buc??ic? de cer deasupra vie?ii tale.

Ī?i mul?umesc pentru c? iat?,

ne-am cunoscut sub semnul sacru al Muzicii !

Ī?i mul?umesc pentru c? mergem spre oameni…

Ī?i mul?umesc pentru c? īn noi ne na?tem

?i murim noapte de noapte…

pentru ca visele noastre s? tr?iasc? !

Ī?i mul?umesc pentru c? nu ai īncetat s? crezi…

Laitmotivul e folosit aici ca cuvīnt de for??, dar ?i ca for?? a cuvīntului, iar suita de mul?umiri treze?te īn ochii cititorului impresia unui imn antic, a unui psalm de pream?rire sau, date fiind, din nou, referin?ele masculine, de dragoste carnal?, pasional?, adīnc?.

Redac?ia noastr? a?teapt? cu real interes urm?toarele crea?ii, neap?rat monumentale, ale acestui Tīn?r de Mīine.


La final, o poz? gr?itoare, intitulat?, sugestiv, mo? cr?ciun ?i prietenii s?i. Vorba vorbei – cine se aseam?n?, se adun?:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X