Cel mai artist absolut din universul cunoscut

Acest exemplar fabulos provine de pe nsorite plaiuri sucevene, unde obi?nuia s? concitadinizeze cu deja celebrul Sava. Gurile rele spun c? s-ar cam abate pe la popone?uri fragede de b?ie?i tineri (afi?ele cam la fel), chiar un b?iat mai studios povestea cum c?, la un casting pentru piesele lui de teatru, una dintre condi?iile sine-qua-non pentru masculi era s? fie epila?i pe picioare. Ba mai mult, al?ii, mai chipe?i, se laud? cu invita?ii la suc din partea dumnealui. Dar snt doar scorneli ale du?manilor partidului ?i ale du?manilor poporului, care nu vor r?mne nepedepsi?i de bra?ul lung ?i vajnic al legii mar?iale.

Asistent universitar, bariton de renume mondial ?i interna?ional, cunoscut pe toat? harta mapamondului, extraordinar om de teatru, actor, regizor, scenarist, produc?tor, grafician, organizator de evenimente mondene ?i, cel mai important, poet de geniu, Andras Chiriliuc, acest da Vinci autohton, pare a cuceri, ncetul cu ncetul, mintea ?i inima tuturor. De curnd, incomensurabila sa valoare a fost mpins?, o dat? n plus, spre cele mai nalte culmi, prin publicarea unui volum de poezii, n cadrul c?ruia se nsumeaz? toate coordonatele multidimensionale ale fantasticului s?u spirit estetic.

Un atare eveniment nu putea sc?pa ochiului ager al CENZURAT CENZURAT cu nuan?e de ro?u aprins CENZURAT (obi?nuit nc? din tinere?e s? CENZURAT-CENZURAT-CENZURAT orice situa?ie aparte), CENZURAT ?i CENZURAT a CENZURAT din CENZURAT. De?i, sau poate tocmai pentru c?, din cauza agendei nc?rcate, CENZURAT nu prea reu?e?te s? mp?rt??easc? CENZURAT din vasta-i n?elepciune CENZURAT, CENZURAT nu a ezitat, n nem?surata sa m?rinimie, s?-i nchine acestui nou luceaf?r al liricii carpato-danubiano-pontice cteva rnduri scrise cu diamant n cartea de aur a criticii. Spicuim din prefa?a distinsei CENZURAT CENZURAT:

Andras Chiriliuc are nevoie de poezie pentru, paradoxal, a-?i ordona existen?a. Titlurile din volum indic?, de altfel, o mi?care de c?utare nentrerupt?. Versul alb e deja o experien?? tr?it?. Poemele au for?? cartezian?.
Placheta de versuri e o form? de m?rturisire, de spovedanie pe care poetul o face cu gndul la Cel?lalt.
Manifestare a unor nempliniri ?i n?zuin?e, poemele lui Andras Chiriliuc iradiaz? tenacitatea explor?rii, obsesia luptei mpotriva mediocrit??ii.

Un prea-plin de tr?iri se transform? n expresie poetic?.

Nici ilustrul critic de mahala Macarie, aproape neatins, la frageda vrst? de 71 de ani, de p?catele senectu?ii, nu s-a putut ab?ine (deh, vrsta…) n a-l pream?ri pe acest colos colosal al literaturii romne actuale:

Extins ntr-un univers miraculos ?i f?r? sfr?it, autorul are totu?i un stabil reper Suceava loc de ba?tin? sau al adop?iei ulterioare. Ora?ul n sine, str?juit de veacuri de m?re?ele ruine ale cet??ii, care de ?ase secole n-a dus lips? de evocatori, devine n versurile poetului, printr-o inedit? metafor?, o catedral? a veacurilor, o nimf? care-i ?ine n bra?ele ei Iubirea / precum Maria n Pieta a lui Michelangelo… Este locul n care poetul m?rturise?te: am privit ntia oar? lumea / ?i am gustat miracolul existen?ei, a cobort n h?urile f?r? cap?t ale propriului s?u interior sufletesc dar, la fel ca ?i romanticii germani de acum dou? secole, a evadat n nop?ile de vis spre t?riile cosmosului.

[...]

?i nd?r?tul tuturor este omul, acel om f?cut dup? chipul ?i asem?narea supremului Creator. Idee de om se nal?? dincolo de fruntariile cunoscute. Este firesc ca autorul, care declarnd L-am c?utat pe Dumnezeu ?i l-am descoperit n oameni, s? mul?umeasc? acestuia, c? l-a f?cut om… S? apreciem aspectul ca pe un reper, elevat, al umanismului zilelor noastre.

Pentru aceasta, dar ?i pentru multiplele-i alte activit??i, s?-l salut?m pe autor ca pe un tn?r de Mine.

Un singur pas mai trebuie f?cut, dragi cititauri. Lectura:

coaj?

n[1]ebunesc n t?cere.
?i m? cojesc…
?i de ultimele sufl?ri de via??.
P?cat de noi. Unde vom tr?i ? Unde ne vom zbate
ntre lumin?… ntre lumin? ?i noapte ?
Cumplit de albastru ochiul t?u
Eu nu mai respir.
M? cojesc n albastru…
punct.

[1] Cu un singur n n original. Licen?? poetic? sau ceva.

ce minunat e?ti

Cum mi ?opte?ti nemurirea la urechea stng?
precum o nimf? n noapte…
leg?nat? n palmele zeilor !
Visul t?u este zborul…
libertatea ta… sunt prieteniile,
oamenii de care Destinul te leag? cu sngele sacru al
existen?ei tale.
Eu, undeva m-am oprit… ?i te a?tept !
Nu uita ca napoi nu po?i p??i,
nu po?i c?lca umbra…
lumina este supremul care te-a adus n a fi ?i iat?…
ce bine c? e?ti !
Ce minunat E?TI ![2]

[2] Se cuvine s? z?bovim o clip?, pentru c? aceast? veritabil? capodoper? a Bardului Blond de Aur ne atrage, inevitabil, aten?ia. Eul liric pare a se substitui, aici mai mult dect oriunde n alt? parte, con?tiin?ei autorului. n aceste rnduri absolut memorabile, el se tr?deaz? ?i ?i tr?deaz? amorul nemp?rt??it, plngnd cu lacrimi de snge o iubire ce d?inuie de milenii, pe care au cntat-o oamenii nc? din vremea imperiului roman, iubirea de aproapele (la masculin).

Opera magna a lui Andras Chiriliuc se cheam? mul?umesc:

?i mul?umesc pentru c? vezi lumina n ntuneric…

?i mul?umesc pentru c? te nconjuri de p?mnt,

de ap?, de lini?te, de amurg !

?i mul?umesc pentru c? treci prin cetate

ca printr-un labirint c?utnd drumul spre Demiurg…

?i mul?umesc pentru c? te nconjuri

de darurile primite de la via??,

prietenii sunt unul dintre ele…

?i mul?umesc pentru c? nu obose?ti

s? conjugi verbul a fi…

Ce minunat este s? fii…

?i mul?umesc pentru c? p?strezi mereu

o buc??ic? de cer deasupra vie?ii tale.

?i mul?umesc pentru c? iat?,

ne-am cunoscut sub semnul sacru al Muzicii !

?i mul?umesc pentru c? mergem spre oameni…

?i mul?umesc pentru c? n noi ne na?tem

?i murim noapte de noapte…

pentru ca visele noastre s? tr?iasc? !

?i mul?umesc pentru c? nu ai ncetat s? crezi…

Laitmotivul e folosit aici ca cuvnt de for??, dar ?i ca for?? a cuvntului, iar suita de mul?umiri treze?te n ochii cititorului impresia unui imn antic, a unui psalm de pream?rire sau, date fiind, din nou, referin?ele masculine, de dragoste carnal?, pasional?, adnc?.

Redac?ia noastr? a?teapt? cu real interes urm?toarele crea?ii, neap?rat monumentale, ale acestui Tn?r de Mine.


La final, o poz? gr?itoare, intitulat?, sugestiv, mo? cr?ciun ?i prietenii s?i. Vorba vorbei – cine se aseam?n?, se adun?:

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X